"Poporul are dreptul de a decide (în privinţa acestei întrebări), şi nimeni nu poate să-l lipsească de acest drept. Decizia luată prin intermediul unui referendum, va purta un caracter ireversibil. Aceasta este hotărârea oficială şi finală a B.O. din republica Moldova ", - se spune în scrisoarea Înalt Prea Sfinţitului Vladimir, mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove adresată Ministrului Educaţiei din republică, D-lui Leonid Bujor, a cărei text a ajuns luni pe adresa redaţiei "Interfax-Religion.ru".

Cu puţin timp înainte L. Bujor a anunţat că de pe data de 1 septembrie, în şcolile din rep. Moldova vor fi introduse orele facultative de „religie”. Dar, potrivit mitropolitului Vladimir, numele de „Religie” poartă un „caracter general”, în timp ce numele de „Bazele Ortodoxiei” reflectă o „caracteristică exactă" specifică poporului moldovenesc.

Tel Aviv. Arheologi israeliţi au descoperit în localitatea Tel-Ţafit ruinele oraşului Gat, amintit în Biblie ca  patrie a filisteanului Goliat, - celui mai iscusit dintre luptătorii armatei filistiniene pe care l-a învins cu multă uşurinţă Sfântul Prooroc David (I Regi 17).

Oraşul a fost zidit de triburile canaanite, fiind ulterior cucerit de filisteni, iar după aceasta de israeliteni.

Printre antichităţile găsite a fost descoperită o inscripţie care cuprinde numele mai multor filisteni, printre care este amintit şi „Goliat”.

Daca in anumite imprejurari, pentru interese de superioara valoare morala, jertfirea vietii este ingaduita, fiind chiar o datorie morala, sinu­ciderea nu-i aprobata niciodata de morala crestina.

Sinuciderea inseamna curmarea constienta si voluntara, directa si arbitrara a propriei vieti trupesti, fie prin intrebuintarea unor mijloace ucigatoare, fie prin neimplinirea unor actiuni, care sunt imperios necesare pentru sustinerea vietii, de pilda alimentarea. Definitia data arata limpede ca de sinucidere este capabil numai omul, el fiind unica fiinta pamanteasca inzestrata cu ratiune si vointa libera.

Iereul Vladimir Şikin (1947-2000), a fost tuns în călugărie nu cu mult înainte de sfârşitul său. A slujit în mănăstirea Cuv. Seerafim din Diveevo doar şase ani, dar a reuşit să realizeze atâtea cât unii nu reuşesc în şaizeci de ani. Mii de suflete le-a încălzit cu dragostea lui Hristos, le-a adus la Biserică şi le-a întors la pocăinţă. Era un adevărat părinte duhovnic pentru mulţi pelerini care veneau la Diveevo.

El considera că omenirea, şi mai ales Rusia, va avea grele încercări şi mari necazuri, în primul rand, pentru nepocăinţă. La mărturisire repeta întruna despre necesitatea pocăinţei personale înaintea Împăratului Nicolai al II-lea şi a familiei lui. "Noi - tu şi eu - l-am trădat pe Împărat şi împreună cu el pe Dumnezeu".

Ce-i aia disperare si deznădejde? Deznădejdea, disperarea ... e cel mai mare păcat! Nu spune asa, că "eu n-am să mă mai mântuiesc, că eu degeaba mă rog" ... Nu!

Tu să spui asa: "De unde-s gândurile astea? Ba nu. Eu, cu ajutorul Măicutei Domnului, am să mă mântuiesc."

Uşa raiului e deschisă, tată. Numai noi să vrem să intrăm în el, Dumnezeu nu obligă pe nimeni.

«Odată cu trecerea acestui complex arhitectural în proprietatea Bisericii, monumentul va fi cu siguranţă distrus, întrucât nici o confesiune religioasă nu va putea să-l păstreze aşa cum trebuie. Picăturile de ceară, vizitele enoriaşilor, cântatul corului – toate acestea fără îndoială vor distruge biserica Sfintei Sofii. Sper ca statul să nu facă vreun pas greşit», – a spus directorul adjunct al parcului Vadim Kirilenko, scrie în ziarul ucrainean «Kommersant».

Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ucrainene ce ţine de Patriarhia Rusă împărtăşesc un alt punct de vedere.

Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Serghie a fost născut în cetatea Rostovului, din părinţi binecredincioşi, Kiril şi Maria. Deci, l-a ales pe el Dumnezeu pentru slujba Sa încă din pîntecele mamei sale, căci intrînd oarecînd mama lui, după obiceiul său, în Biserică la Sfînta Liturghie şi avînd în pîntece pe acest prunc, cînd au vrut să înceapă a citi Sfînta Evanghelie, pruncul a glăsuit, încît au auzit toţi cei ce erau aproape de maica sa. Dease-menea, în vremea cîntării heruvicului, a doua oară a strigat pruncul.

Şi cînd preotul a glăsuit “Sfintele sfinţilor”, a treia oară glasul pruncului din pîntecele mamei s-a auzit. Din aceasta au înţeles toţi că o să se arate mare luminător lumii şi slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum sfîntul Ioan mergătorul înainte a săltat cu bucurie în pîntece înaintea Maicii Domnului, aşa şi acesta a săltat înaintea Domnului în sfînta Biserică.

Credinta sincera ne duce inevitabil la frica de Dumnezeu. Credinta sincera ne ajuta sa ne punem serios problema vietii duhovnicesti. Solomon ne spune ca "frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii" (Pilde 1, 7). 

Ne reamintim faptul ca Sfantul Isaac Sirul vede o inlantuire logica a virtutilor. "Cunostinta naturala, spune el, ne convinge sa credem in Dumnezeu, Cel ce a adus toate la existenta. Si credinta produce in noi frica si frica ne sileste sa ne pocaim si sa lucram cele bune". 

În apropiere de Sankt Petersburg, la 19 mai 1868, s-a născut ţarul Nicolae al II-lea, în ziua de prăznuire a Sfântului şi Dreptului Iov. Din acest motiv, ţarul obişnuia să spună: „M-am născut în ziua de prăznuire a Sfântului Iov, mult pătimitorul, şi sunt sortit să sufăr“. După 23 de ani de domnie, în ziua de 17 iulie 1918, bolşevicii l-au executat pe ultimul ţar al Rusiei, împreună cu ţarina şi cei cinci copii ai săi.

Era nepotul favorit al lui Alexandru al II-lea, care îl numea „raza lui de soare“. Când era mic, era trimis zilnic să-şi viziteze bunicul. „Părinţii mei lipseau, iar eu, împreună cu bunicul, eram la slujba Miezonopticii. În timpul slujbei, se dezlănţui o furtună puternică, fulgerele luminau unul după altul, bubuiturile ca de tun zguduiau biserica şi parcă întreaga lume, până la temelii. Deodată, o răbufnire de vânt intrată pe uşă stinse flacăra lumânărilor aprinse în faţa iconostasului.

Ieri, 16 iulie 2010, drumul Crucii a trecut prin incinta Casei de Copii Orfani “Preafericitul Iosif” din or. Chişinău, sector Buiucani. Circa 900 de pelerini moldoveni participanţi la drumul Crucii şi al Pocăinţei au poposit la orele 20.00 la biserica Sf. „Sf. Mc. Vera, Nadejda Liubovi şi maica lor Sofia”.

Imediat ce au poposit în curtea orfelinatului, în jurul orei 20:00 a fost oficiată slujba Privegherii în cinstea Sfinţilor Mucenici şi Pătimitori ai Rusiei, a Ţarului Nicolae şi familiei sale imperiale, la finele căreia fiecare participant al Drumului Crucii a fost invitat să guste dintr-o trapeză frăţească oferită de creştinii cu inima bună care frecventează această biserică.

Este a opta oară consecutiv, de când se săvârşeşte Drumul Crucii şi al Pocăinţei în jurul Chişinăului.

În dimineaţa zilei, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir a binecuvântat câteva sute de creştini care s-au adunat la Porţile Oraşului pentru a începe tradiţionalul Drum al Crucii şi al Pocăinţei.

Întâistătătorul a îndemnat creştinii să se roage Bunului Dumnezeu pentru a da înţelepciune tuturor şi de asemenea să se roage ca în ziua aceasta, mergând pe Drumul Crucii, Domnul să trimită mila Sa cerească asupra celor care au avut de pătimit în urma ploilor abundente.

Ridicaţi-vă din morminte, Sfinţilor Ioan Gură de Aur, Grigorie, Ghermanos, Metodie, Tarasie, Nichifor şi toţi Sfinţii Patriarhi mai vechi şi mai noi ai Constantinopolului, care v-aţi jertfit viaţa pentru oile voastre, ca să vedeţi cine stă astăzi pe scaunul vostru!

Voi, ca nişte păstori buni, v-aţi jertfit sufletele pentru oile voastre; cei de astăzi jertfesc oile pentru ei şi deschid porţile şi-i cheamă pe lupi să intre şi să le sfâşie. Domnul nostru Iisus Hristos, bunul păstor, care s-a jertfit pe sine pentru noi, oamenii, spune: „Eu sunt Păstorul cel bun.

1) Intrebat-a un frate pe un parinte iscusit, zicand : rogu-te, parinte, spune-mi, care fapta este mai folositoare si mai odihnitoare omului ? Raspuns-a lui batranul : fiule, fapta cea mai folositoare si mai odihnitoare omului este aceasta : unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu. Zis-a fratele, spune-mi, parinte, in ce chip si cum este aceasta unire a voii omului cu voia lui Dumnezeu ?

Zis-a lui batranul : fiule, unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu este aceasta si in acest chip : Doamne, iata de acum inainte imi unesc toata voia mea cu a Ta, ca de acum inainte sa nu se mai impotriveasca, nici sa mai banuiasca voia mea voii Tale, ci orice va vrea si va fi iubit voii Tale, aceea va vrea si va iubi voia mea. De va vrea si va fi placut voii Tale sa nu-mi vina mie scarbe si suparari si neajunsuri, sau boala trupului meu, sau orice alte primejdii, sau pedeapsa, acelea le va vrea si vor fi placute si bineprimite si voii mele.

„Nici o armă a diavolului nu-i atât de tare ca deznădejdea. Diavolul nu se bucură atâta când păcătuim, cât se bucură când deznădăjduim." (Omiliile despre pocăinţă, omilia întâi, p. 14)

„Nici o săgeată a Satanei nu este aşa de tare şi primejdioasă ca deznădăjduirea, şi când noi deznădăjduim, îi facem chiar mai multă bucurie decât când păcătuim." (Cuvânt la Duminica Fiului Risipitor, în vol. Omilii la Postul Mare..., p. 13).

„Nici o armă nu este mai eficientă în mâna diavolului ca deznădejdea. Tocmai de aceea el nu este atât de mulţumit când păcătuim, ca atunci când deznădăjduim." (Din voi. Problemele vieţii, p. 340)

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos!

Cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, pe 16-17 iulie 2010 în jurul capitalei ţării noastre se va săvârşi tradiţionalul Drum al Crucii şi al Pocăinţei.

Drumul Crucii va începe cu citirea Acatistului Acoperământului Maicii Domnului pe 16 iulie, vineri, la ora 7 dimineaţa lângă Porţile Oraşului, va urma pe perimetrul capitalei, ziua şi noaptea, cu popasuri la bisericile „Naşterea Maicii Domnului" (Ciocana) - 11.00, „Învierea Domnului" (Cimitirul „Sf. Lazăr" - „Doina") - 15.00, „Sf. Muceniţe Vera, Nadejda, Liubovi şi maica lor Sofia" (Buiucani) - 20.00...

„Vezi deci, că existând cele spirituale, vin după ele şi cele corporale? Voieşti să fie copilul tău ascultător? De la început chiar creşte-l întru învăţătura şi certarea Domnului. Să nu-ţi închipui că ar fi de prisos de a pune pe copilul tău ca să asculte şi să înveţe Sfintele Scripturi, pentru că acolo va auzi mai întâi spunându-se: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, încât aceasta se face pentru tine." (Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia XXI, p. 214)

„Să nu crezi că numai monahilor sunt trebuitoare învăţămintele din Sfânta Scriptură, căci astfel de învăţăminte sunt trebuitoare mai cu seamă copiilor care intră în lume.

În data de 11 iulie 2010 în mănăstirea de femei a „Cuvioasei Parascheva” din Topolevka (raionul Belogorsk, republica autonomă Krâm) a avut loc proslăvirea egumenei Parascheva Rodimţeva, care a fost stareţă a acestui aşezământ monahal.

Decizia proslăvirii acestei cuvioase în rândul sfinţilor a fost luată de Sinodul Bisericii Ortodoxe din Ucraina în data de 25 martie 2009.
Sfântul Sinod a hotărât ca rămăşiţele trupeşti ale acestei cuvioase să fie considerate sfinte moaşte.

"Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor" (Luca 6, 26).

Sfîntul Ioan ne introduce în subiectul treptei acesteia prin vorbe foarte sugestive: “Să vorbim acum pe scurt despre începutul şi plinătatea patimilor necuvioasei închipuiri de sine. (...) În toate străluceşte soarele cu îmbelşugare. Si de toate străduinţele se bucură slava deşartă.

De pildă: sunt stăpînit de slava deşartă cînd postesc; dezlegîndu-l, ca să nu fiu cunoscut (ca postitor), iarăşi mă stăpîneşte slava deşartă, pentru modestia mea; îmbrăcîndu-mă în haine luxoase sunt biruit de ea, schimbîndu-le in haine nearătoase, iarăşi sunt stăpînit de ea; vorbind, sunt biruit de ea; tăcînd, iarăşi sunt biruit de ea. Oricum voi arunca acest glob cu coarne, totdeauna unul stă drept împotriva mea”.

Moscova. În Biserica Rusă nu este acceptată nicidecum ideea de unire a Patriarhiei Ruse cu autoproclamatul „Patriarhat Kievean”. Cu toate acestea Patriarhia Moscovei ar fi de acord să-l primească din nou în sânul ei pe liderul acestei organizaţii, pe autoproclamatul patriarh Filaret (Mihail Denisenko).

"Dacă Mihail Antonovici Denisenko doreşte să revină în sânul Bisericii şi să-şi regăsească liniştea pierdută, asta-i foarte bine, Domnul şi îngerii Săi din ceruri se vor bucura de acest lucru", - a spus vicepreşedintele Departamentului Relaţiilor Externe al Patriarhiei de Moscova, protoiereul Nicolae Balaşov, a cărui cuvinte le citează ziarul "Kommersant".

Dacă nu ar exista astfel de rugăciuni cum este pomelnicul expus în rândurile de mai jos, dacă cei ce se numesc creştini s-ar ruga numai pentru ei şi pentru problemele lor, Biserica noastră ar risca să se transforme într-o gloată de egoişti şi într-o grămadă de morminte văruite.

Rugăciunea pentru Biserică şi pentru aproapele este cea care ne întăreşte şi mai mult în credinţă şi în dragostea de Dumnezeu. Dumnezeu nu este "al meu" şi nici "al tău", ci „al NOSTRU”! În toate rugăciunile Bisericii găsim mai mult această expresie. Chiar şi rugăciunea pe care ne-a lăsat-o nouă Domnul nostru Iisus Hristos se numeşte „Tatăl nostru”, nu „Tatăl meu”.