După jumătate de secol de ateism impus de regimul comunist, începând cu 1989, România şi-a recâştigat libertatea religioasă, o urmare a acestui fapt fiind reintroducerea orei de religie în programa şcolară. Astfel, reintroducerea acestei discipline nu este o noutate, ci o revenire la normalitatea dinainte de venirea comuniştilor la putere, consideră pr. prof. dr. Dorin Opriş şi prof. dr. Monica Opriş din Alba Iulia, care elaborează împreună cu consilierul patriarhal pr. lect. univ. dr. Gheorghe Holbea şi inspectorul eparhial George Jambore din cadrul Sectorului teologic-educaţional al Patriarhiei Române o lucrare privind educaţia religioasă a tinerilor.
Legitimitatea realizării educaţiei religioase în şcoală este susţinută cu argumente de ordin istoric, moral, cultural, psihologic, sociologic, ecumenic, teologic şi pedagogic, fiecare dintre acestea contribuind la evidenţierea unităţii axiologice promovate de creştinism, la înţelegerea pozitivă şi superioară pe care această dimensiune a educaţiei o oferă asupra valorii persoanei umane, prin capacitatea de a contribui la o continuă formare şi regenerare a structurilor de tip afectiv, atitudinal şi volitiv ale acesteia, în perioade de timp şi în spaţii culturale diferite.