Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos!

Cu binecuvântarea ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, pe 16-17 iulie 2010 în jurul capitalei ţării noastre se va săvârşi tradiţionalul Drum al Crucii şi al Pocăinţei.

Drumul Crucii va începe cu citirea Acatistului Acoperământului Maicii Domnului pe 16 iulie, vineri, la ora 7 dimineaţa lângă Porţile Oraşului, va urma pe perimetrul capitalei, ziua şi noaptea, cu popasuri la bisericile „Naşterea Maicii Domnului" (Ciocana) - 11.00, „Învierea Domnului" (Cimitirul „Sf. Lazăr" - „Doina") - 15.00, „Sf. Muceniţe Vera, Nadejda, Liubovi şi maica lor Sofia" (Buiucani) - 20.00...

„Vezi deci, că existând cele spirituale, vin după ele şi cele corporale? Voieşti să fie copilul tău ascultător? De la început chiar creşte-l întru învăţătura şi certarea Domnului. Să nu-ţi închipui că ar fi de prisos de a pune pe copilul tău ca să asculte şi să înveţe Sfintele Scripturi, pentru că acolo va auzi mai întâi spunându-se: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, încât aceasta se face pentru tine." (Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia XXI, p. 214)

„Să nu crezi că numai monahilor sunt trebuitoare învăţămintele din Sfânta Scriptură, căci astfel de învăţăminte sunt trebuitoare mai cu seamă copiilor care intră în lume.

În data de 11 iulie 2010 în mănăstirea de femei a „Cuvioasei Parascheva” din Topolevka (raionul Belogorsk, republica autonomă Krâm) a avut loc proslăvirea egumenei Parascheva Rodimţeva, care a fost stareţă a acestui aşezământ monahal.

Decizia proslăvirii acestei cuvioase în rândul sfinţilor a fost luată de Sinodul Bisericii Ortodoxe din Ucraina în data de 25 martie 2009.
Sfântul Sinod a hotărât ca rămăşiţele trupeşti ale acestei cuvioase să fie considerate sfinte moaşte.

"Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor" (Luca 6, 26).

Sfîntul Ioan ne introduce în subiectul treptei acesteia prin vorbe foarte sugestive: “Să vorbim acum pe scurt despre începutul şi plinătatea patimilor necuvioasei închipuiri de sine. (...) În toate străluceşte soarele cu îmbelşugare. Si de toate străduinţele se bucură slava deşartă.

De pildă: sunt stăpînit de slava deşartă cînd postesc; dezlegîndu-l, ca să nu fiu cunoscut (ca postitor), iarăşi mă stăpîneşte slava deşartă, pentru modestia mea; îmbrăcîndu-mă în haine luxoase sunt biruit de ea, schimbîndu-le in haine nearătoase, iarăşi sunt stăpînit de ea; vorbind, sunt biruit de ea; tăcînd, iarăşi sunt biruit de ea. Oricum voi arunca acest glob cu coarne, totdeauna unul stă drept împotriva mea”.

Moscova. În Biserica Rusă nu este acceptată nicidecum ideea de unire a Patriarhiei Ruse cu autoproclamatul „Patriarhat Kievean”. Cu toate acestea Patriarhia Moscovei ar fi de acord să-l primească din nou în sânul ei pe liderul acestei organizaţii, pe autoproclamatul patriarh Filaret (Mihail Denisenko).

"Dacă Mihail Antonovici Denisenko doreşte să revină în sânul Bisericii şi să-şi regăsească liniştea pierdută, asta-i foarte bine, Domnul şi îngerii Săi din ceruri se vor bucura de acest lucru", - a spus vicepreşedintele Departamentului Relaţiilor Externe al Patriarhiei de Moscova, protoiereul Nicolae Balaşov, a cărui cuvinte le citează ziarul "Kommersant".

Dacă nu ar exista astfel de rugăciuni cum este pomelnicul expus în rândurile de mai jos, dacă cei ce se numesc creştini s-ar ruga numai pentru ei şi pentru problemele lor, Biserica noastră ar risca să se transforme într-o gloată de egoişti şi într-o grămadă de morminte văruite.

Rugăciunea pentru Biserică şi pentru aproapele este cea care ne întăreşte şi mai mult în credinţă şi în dragostea de Dumnezeu. Dumnezeu nu este "al meu" şi nici "al tău", ci „al NOSTRU”! În toate rugăciunile Bisericii găsim mai mult această expresie. Chiar şi rugăciunea pe care ne-a lăsat-o nouă Domnul nostru Iisus Hristos se numeşte „Tatăl nostru”, nu „Tatăl meu”.

Prea Sfinţitul Sava, Episcop de Tiraspol şi Dubăsari, a fost primit în audienţă de către ÎPS Mitropolit Vladimir. Au fost analizate mai multe probleme curente din cadrul eparhiei.

Totodată, s-a discutat programul manifestărilor prilejuite de cea de-a 15-a aniversare a Eparhiei de Tiraspol şi Dubăsari, precum şi din ziua hirotoniei a Prea Sfinţiei Sale Sava, preconizate pentru luna septembrie.
 

Decesul unui sinucigaş, cum este cazul acelui proprietar al carierei de piatra din Cricova (Anatol Gherman de 51 de ani) care s-a sinucis luni dimineaţa (12 iulie 2010), trebuie să ne tragă un semn de alarmă dar şi un semn de întrebare pentru toţi creştinii.

Un om care s-a sinucis este un semn de întrebare pentru noi toţi. Păcatul acesta se răsfrânge asupra toturor rudelor celui decedat, dar şi asupra întregii societăţi în care trăim. Chiar dacă fiecare om este singur responsabil pentru faptele sale, sufletul sinucigaşului se va cere din mînile acelora care au responsabilitate înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea lui.

Kiev. În localitatea Mukacevo din Ucraina a fost găsită încă o „mănăstire din peşteri”, afară de Lavra Peşterilor. Aşezământul monahal a fost înfiinţat de doi monahi, care s-au retras aici cu binecuvântarea Preacuviosului Antonie din Lavra Peşterilor.

Specialiştii în domeniu au curăţit intrarea, cercetând cu atenţie peşterile şi labirintul care le uneşte. Nu este exclus ca înăuntrul acestor peşteri să fie înmormîntaţi monahi care s-au nevoit aici. Cu timpul se planifică înfiinţarea unui schit în acest loc.

 - Care sunt indatoririle crestinului catre aproapele? Asemenea datoriilor catre sine insusi, datoriile catre aproapele se cuprind si ele in trei virtuti de seama: 1) cinstirea sau respectarea aproapelui; 2) dragostea catre aproapele; 3) dreptatea fata de aproapele. Dar inainte de a arata in ce se cuprind acestea, se pune intrebarea:

- Cine este aproapele nostru? Raspunsul ni-l da insusi Mantuitorul, in frumoasa parabola despre samarineanul milostiv (Luca 10, 29-37), care a legat ranile si a dat ajutor celui cazut intre talhari, fara sa cerceteze cine este el, ci numai vazandu-l ca este om ca si el. Raspunsul este deci: aproapele nostru este orice om, fara nici un fel de deosebire. Dupa invatatura crestina, toti oamenii sunt fii ai aceluiasi Tata Ceresc.

Un pustnic a spus: – Calea sigură către veşnicie este asigurată prin nevoinţă, purtarea corectă, simţământul de a fi nevrednic înaintea lui Dumnezeu, nădejde (oxigenul duhovnicesc), mângâiere şi siguranţă.

Nu supărarea şi ascultarea silită şi rugăciunea forţată; nu lacrimile şi tristeţea. Toate acestea vin de la diavol. Da, într-adevăr, trebuie să plâng pentru păcatele mele, dar în acelaşi timp să şi nădăjduiesc în dragostea lui Dumnezeu. Dar nu pot rezista dacă plâng, pentru că diavolul vrea ca eu să deznădăjduiesc.

Scumpule şi dragule tatic să aveţi o sărbătoare cît mai reuşită şi tot ce-i mai bun şi frumos pe lume să vă fie în preajmă,

Regret faptul ca anul acesta nu pot fi alaturi sa va aduc personal felicitarile mele, dar cred ca si cel mai mic gest conteaza pentru d-stra si de aceea cu prilejul acestei frumoase si sfinte sarbatori va aduc un omagiu de felicitare.

Fie ca Sfintii Apostoli sa va intareasca si sa va sprijine pe drumul pe care vi l-a dat Dumnezeu sa-l mergeti. Dragostea si bunavointa sa nu va lipseasca niciodata, fiecare ruga sa va fie auzita si implinita, la greu sa nu va pierdeti speranta si increderea si mereu sa fiti sigur ca ceea ce faceti e bineplacut Domnului si astfel ajutorul lui va fi cu d-stra pretutindeni. Credinta sa va fie pe zi ce trece mai puternica ca astfel sa cistigati cele necesare pentru suflet si pentru mintuirea sa. Iubirea fata de cei pe care ii calauziti sa sporeasca continuu si cei dornici de a cunoaste cuvintul lui Dumnezeu sa gaseasca aceasta comoara in intelepciunea d-stra.

În dimineaţa zilei de marţi, 13 iulie, slujitorii din câteva protopopiate ale Eparhiei de Centru au fost convocaţi la dările de seamă trimestriale.

Înainte de a fi prezentate rapoartele pentru fiecare biserică, a avut loc întrunirea preoţilor cu Mitropolitul Vladimir. S-au purtat discuţii cu preoţii din cadrul municipiului Chişinău, cu cei din raioanele Orhei, Străşeni, Şoldăneşti şi Rezina.

În ziua pomenirii Celor Doisprezece Apostoli, în data de 13 iulie 2010 Episcopul Petru, Vicarul Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove a săvârşit Sfânta Liturghie la mănăstirea Hîncu. Serviciul divin a fost oficiat în biserica "Sf.M.Mc. Pantelimon" din demisolul catedralei mănăstireşti a „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel” cu participarea clerului mănăstirii Hîncu şi a altor clerici veniţi din parohiile lor pentru a-l felicita pe Prea Sfinţitul Petru cu ziua îngerului său păzitor.

După oficierea Sfintei Liturghii, Prea Sfinţia Sa a citit Acatistul „Celor doisprezece Apostoli”, slujbă în cadrul căreia s-a rugat pentru întărirea Bisericii Ortodoxe din republica Moldova şi a credinţei strămoşeşti pe care am primit-o de la Sfinţii Apostoli, pentru întărirea tinerilor şi a copiilor în credinţa pe care au propovăduit-o ucenicii lui Hristos în toată lumea.

Ştiţi, oare, de unde am început predica de mai înainte sau unde am terminat-o, sau de la care subiect au plecat, sau la care subiect au ajuns vorbele cuvântării mele? Cred că aţi uitat ideile cu care mi-am terminat cuvântul. O ştiu asta; dar nu vă caut pricină, nici nu vă învinuiesc.

Aveţi soţie, trebuie să vă ocupaţi de copii şi să vă îngrijiţi de toate cele din casă; unii dintre voi slujesc în armată, iar alţii sunt meseriaşi. Fiecare dintre voi se îndeletniceşte cu fel şi fel de ocupaţii; eu însă mă îndeletnicesc numai cu propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, mă ocup numai cu predica şi numai cu ea îmi cheltuiesc tot timpul.

După multe osteneli şi stăruinţe, ieri în data de 12 iulie 2010, după încheierea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Petru a fost ridicată ultima dintre toate crucile înălţate deasupra mănăstirii Hîncu: crucea clopotniţei catedralei Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Acest eveniment a fost precedat de un Te-Deum de sănătate şi de mulţumirea adusă lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, în urma căruia Prea Sfinţitul Petru a fost felicitat încă odată cu ziua Îngerului Păzitor, primind felicitări frumoase din partea tuturor oaspeţilor, precum şi din partea oaspeţilor din Bucovina şi din România.

În această lună, în ziua a 12, soborul Sfinţilor, Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli celor doisprezece, cu arătare, cum şi unde fiecare dintr-înşii a propovăduit şi unde s-a săvârşit.

PETRU: Petru apostolul şi întâiul ucenicilor, propovăduind întâi Evanghelia în Iudeea şi în Antiohia, după aceea în Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a pogorât până la Roma. Şi biruind cu minunile pe Simon vrăjitorul, a fost răstignit de Nero cu capul în jos şi aşa şi-a primit sfârşitul.

PAVEL: Pavel apostolul şi corifeul apostolilor, întrecând pe toţi apostolii cu dumnezeiască râvnă şi cu credinţa în Hristos, propovăduind pe Hristos din Ierusalim până la Iliric, şi mergând la cetatea Romei, i s-a tăiat capul de către Nero.

În dimineaţa zilei de 12 iulie 2010, în ziua pomenirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, Prea Sfinţia Sa Petru, Episcop de Hîncu, Vicarul Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove a oficiat slujba Sfintei Liturghii în biserica „Sf. M. Mc. Pantelimon” din demisolul catedralei „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”, mănăstirea Hîncu.

Înainte de începerea oficierii serviciului divin, Episcopul Petru a fost întâmpinat călduros de toţi membrii obştii monahale de aici aflată sub conducerea Egumenei Parascheva, fiind felicitat cu ocazia zilei îngerului său păzitor.

La mănăstirea Hîncu în aceste zile a fost mare sărbătoare. Mănăstirea veche de 332 de ani a fost un loc de pelerinaj pentru creştinii din întreaga Moldovă. Obştea mănăstirească aflată sub ocrotirea duhovnicească a Prea Sfinţitului Petru a serbat hramul catedralei „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din incinta aşezământului monahal de aici.

Câteva date din agenda Prea Sfinţitului  Petru, Episcop de Hîncu, Vicar al Mitropoliei Chişinăului şi al Întregii Moldove:

În seara zilei de 11 iulie 2010, Prea Sfinţia Sa Episcopul Petru a oficiat o slujbă deosebită de priveghere întru pomenirea verhovnicilor tuturor apostolilor, a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

E partea unui suflet mărinimos de a nu se lăsa deloc abătut, de a nu deznădăjdui câtuşi de puţin în faţa multelor rele care-l împresoară – de a nu se depărta întru nimic de Dumnezeu, ci prin rugăciuni repetate şi fără izbăvire, de a stărui până ce El va avea milă, aşa cum zice prea-fericitul David.

Imbrâncindu-ne în deznădejde, diavolul caută să smulgă din inimile noastre nădejdea în Dumnezeu, singura ancoră temeinică, acest susţinător al vieţuirii noastre, care ne duce de mână pe drumul cerului – şi chezăşuieşte mântuire sufletelor aflate în cădere.