|
|
|
|
|
|

|
|
|
|
|
Subiectul zilei
Părintele Iustin Pârvu împlineşte astăzi 91 de ani
10.02.2010 12:47 - crestinortodox.ro
Parintele Iustin Parvu este unul dintre cei mai mari duhovnici ai tarii noastre, din mila Domnului, inca in viata. Parintele Iustin s-a nascut la data de 10 februarie 1919, in satul Poiana Largului, comuna Calugareni, judetul Neamt, fiind cunoscut ca mare duhovnic si staret la Manastirea Petru Voda.
In anul 1936, tanarul ravnitor de doar 17 ani intra frate la Manastirea Durau. Dupa numai un an, in anul 1937, tanarul frate merge la Seminarul Teologic de la Manastirea Cernica, de unde va pleca, mai apoi, spre seminarele din Ramnicu-Valcea si Roman.
In anul 1940 va vea loc tunderea sa in monahism, iar la doar un an distanta, hirotonia intru preot. A primit hirotonia la varsta de 22 de ani.
detalii »»»»»»
|
La Palatul Naţional a avut loc Conferinţa teologică cu genericul "Mărturisirea credinţei: între dragoste şi toleranţă"
09.02.2010 13:46 - mitropolia.md
Astăzi imensa sală a Palatului Naţional din Chişinău s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru cei aproape 3000 de creştini care au venit să asculte participanţii la Conferinţa Teologică cu genericul „MĂRTURISIREA CREDINŢEI: între dragoste şi toleranţă" dedicată Zilei de Prăznuire a Noilor Mucenici şi Mărturisitori, care s-a bucurat de prezenţa mai multor teologi şi duhovnici din Republica Moldova, România, Rusia şi Ucraina, printre care: Prot. Mitr. Vasile Ciobanu, parohul Bisericii "Sf. Nicolae" din s. Costeşti, r. Ialoveni, Alexei Galiţ, decanul Facultăţii de Teologie din Chişinău, Danion Vasile, teolog, România şi alţii.
Lucrările conferinţei au început cu binecuvântarea şi cuvântul de salut al Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Vladimir: „„Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii", zice Mântuitorul Hristos. Dacă ar fi să ne întrebe un aborigen de pe o insulă rătăcită în ocean să-i spunem într-un cuvânt cei aceea Evanghelie, cred că acel cuvânt ar fi „dragoste". Toată Sf. Evanghelie de la început până la sfârşit este despre dragoste. Despre dragostea lui Dumnezeu pentru om şi despre dragostea omului pentru Dumnezeu.
detalii »»»»»»
|
Pentru toate fetele care suferă din dragoste…
08.02.2010 09:26 - ortodoxiatinerilor.ro
Dragele mele surioare! scumpele mele care suferiţi din iubire! ascultaţi-mă bine! nu se merită să suferiţi! Fiţi încrezătoare că Dumnezeu are un dar special pentru voi şi aşteptaţi să-l primiţi când Domnul va hotarî. Rugaţi-vă pentru cel ce Domnul vi-l va dărui şi fiţi-i fidele chiar dinainte de a-l cunoaşte!
Când căutaţi îndelung privirile unui băiat, le veţi întâlni, dar le veţi interpreta greşit, vă veţi face visuri, veţi dori, veţi scrie mesaje. Orice mic semnal îl veti amplifica…veţi căuta ,,dovezi ” de iubire in nimicuri când cel de care v-aţi îndrăgostit nu dă niciun semnal!
O greşeală capitală! Nu fata face primul pas, nu e normal! Iniţiativa în relaţie trebuie să o aibă băiatul, pentru că el va fi capul familiei. El trebuie să îşi asume responsabilitatea! Pe de altă parte, ştiu din cele relatate de băieţi, că nu le plac fetele cu iniţiativă în începerea unei relaţii!
detalii »»»»»»
|
PREDICĂ LA DUMINICA ÎNFRICOŞATEI JUDECĂŢI
07.02.2010 14:02 - profamilia.ro
Dintre cele patru ultime realităţi ale omului - moartea, judecata, raiul şi iadul -, Mântuitorul nu a prezentat-o pe nici una într-un tablou atât de zguduitor ca judecata din urmă, când El va pronunţa, în văzul şi auzul întregii lumi, sentinţa fără drept de apel ce va hotărî pentru veşnicie soarta fiecăruia dintre noi: raiul sau iadul.
Dar, pe lângă acea sentinţă cutremurătoare, ceea ce ne izbeşte într-un mod surprinzător, în acest tablou, este criteriul după care Mântuitorul, Judecătorul suprem şi universal, va judeca lumea. Acest criteriu va fi iubirea faptică a semenilor noştri.
Mulţi, chiar şi dintre creştinii socotiţi buni, nutresc o părere greşită despre ceea ce formează esenţa creştinismului. Ei cred că religia creştină este doctrina care, cu ajutorul legilor divine şi bisericeşti, împiedică pe om de a face răul, şi că omul dacă nu a făcut rău nimănui, niciodată, se poate declara fericit, aici şi în veşnicie.
detalii »»»»»»
|
„Mi-e aşa de dor de Târgu-Ocna!"
03.02.2010 12:42 - "Sfântul închsorilor", Alba Iulia, 2007
Închisoarea din Târgu-Ocna a fost construită la sfârşitul secolului al XlX-lea, la iniţiativa unei domniţe din familia boierească Ghica-Comăneşti, îngrozită de traiul osândiţilor la muncă silnică în ocnele de sare din apropiere. Aceştia nu erau scoşi la suprafaţă decât cu ocazia marilor sărbători, restul timpului petrecându-l sub pământ. Domniţa construieşte nişte clădiri - cele mai vechi ale închisorii - în care să locuiască osândiţii, urmând a fi coborâţi în ocnă doar pentru muncă. După ce munca silnică în ocnele de sare a fost desfiinţată, Târgu-Ocna a devenit închisoare cu regim normal, între cele două războaie mondiale, la iniţiativa doctorului loan Cantacuzino, au mai fost adăugate câteva clădiri, devenind închisoare cu regim de sanatoriu pentru deţinuţii bolnavi de TBC.
Grupul lui Gafencu ajunge aici prin februarie 1950, venind de la Văcăreşti, în urma controlului radiologie făcut la Văcăreşti, din cei 40 de suspecţi de TBC, doar 18 au fost găsiţi bolnavi, ceilalţi făcând cale întoarsă la Piteşti. Când au ajuns la Târgu-Ocna, sanatoriul era aproape pustiu, dar rând pe rând, în lunile următoare au sosit alte grupuri cu deţinuţi de toate vârstele şi de diferite orientări politice, cei mai mulţi tineri legionari.
detalii »»»»»»
|
“O, CÂTĂ BUCURIE ATUNCI CÂND NE BATE HRISTOS LA POARTA INIMILOR!”- Din scrisorile Cuviosului Selafiil (siberianul)
03.02.2010 11:48 - razbointrucuvant.ro
“Niciodată să nu crezi ca El nu te ascultă. Inima mea dulce, El te ascultă înainte ca gura să se deschidă şi înainte ca oftatul să ţi se fi slobozit din piept”.
Fiul meu, din nou mă supun gândului meu celui plin de duioasa dragoste pentru tine şi iţi scriu, sperând ca tu vei pune la inima cuvintele mele, nu ca pe nişte cuvinte duhovniceşti, ci ca pe cuvinte venite dintr-o experienţă amară de viaţă, dar şi din îndulciri pe care Domnul Dumnezeu mi le-a trimis atunci când El a socotit.
Aş vrea sa-ţi mărturisesc ca şi eu, un hârb scofâlcit şi uscat, am cutezat a mă apropia de viaţă monahala, nu chiar din fragedă vârsta, deşi poate ar fi fost mai bine aşa. Să ştii ca eu am intrat în mănăstire, cunoscându-i pe Bătrânii de la Pskov, o lavra care n-a fost închisa niciodată, la vârsta de 32 de ani. Maica mea, iubindu-mă foarte mult, nu vroia să mă lase şi nici eu nu eram prea hotărât, fiindu-mi oarecând teama, gândindu-mă ca ce o să fac eu intr-o mănăstire, ca o să mă plictisesc toata ziua!
detalii »»»»»»
|
„Decât să iei pastile pentru somn, mai bine spune un psalm“
02.02.2010 12:00 - ziarullumina.ro
Ne rugăm în diferite momente din cursul unei zile. Fie dimineaţa, când ne trezim, fie la începutul şi sfârşitul mesei şi al muncii zilnice sau seara, când ne pregătim de somn. Prin aceste rugăciuni ţinem legătura cu Dumnezeu. Ele sunt extrase din cultul divin public şi formează cultul personal al creştinului. Dar nu are orele şi rânduiala fixă a celui public, ci ţine de evlavia fiecăruia. Profesor de Liturgică la Facultatea de Teologie din Bucureşti, pr. Nicolae D. Necula ne-a explicat necesitatea cultului individual al creştinului, exemplificându-ne prin rugăciunea de seară.
Părinte profesor, ştim că Biserica are un cult divin public la care participă toţi credincioşii în biserică, dar şi unul particular, al fiecăruia, în cămăruţa sa. Spuneţi-ne în ce constă acesta din urmă?
Rugăciunile particulare ale credincioşilor fac parte din evlavia fiecăruia şi de aceea nu apar în manualele de liturgică. Aceste rugăciuni au fost înscrise în cărţile de rugăciune editate de episcopiile şi arhiepiscopiile din ţară, fiind o abundenţă, pentru că sunt necesare. Dar, cu toate acestea, nu e satisfăcută întru totul dorinţa credincioşilor care se roagă foarte mult în particular.
detalii »»»»»»
|
DE CE NU CRED OAMENII ÎN DUMNEZEU?
02.02.2010 11:57 - filida.wordpress.com
Deunăzi, un ateu, interesat totuşi de problemele de credinţă, mi-a pus următoarea întrebare:
„− Nu înţeleg, cum puteţi voi, creştinii, să credeţi în Dumnezeu? Toată agitaţia voastră în jurul paşapoartelor biometrice mi se pare o inepţie. Aş vrea să cred în cauza voastră, dar nu aveţi dreptate!”
După felul cum vorbea, îmi dădeam seama că este sincer, dar în acelaşi timp puţin maliţios, ascunzînd niţică superioritate amestecată cu răutate, de parcă cea mutilată aş fi fost eu.
detalii »»»»»»
|
CANOANELE BISERICII: SCHIMBABILE SAU NESCHIMBABILE? (I)
01.02.2010 10:50 - Nikolai N. Afanasiev, Canoane şi conştiinţă canonică, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2005
Biserica este întemeiată pe o stâncă: „Tu eşti Petru, şi pre această piatră voiu zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui.” Cuvintele acestea se pot înscrie pe fruntariile celor mai de seamă biserici ale tuturor confesiunilor, inclusiv pe cea a Romei, însă fireşte, fără tâlcuirea romano-catolică.
Credinţa că Biserica lui Hristos este de neclătit şi de nebiruit cuprinde una din convingerile cele mai temeinice ale creştinătăţii. Într-o vreme de profundă criză mondială, la asfinţitul parcursului istoric al omului, însuşirea Bisericii de a rămâne neclătită este liman de pace pentru sufletul creştinesc. Faţa pământului se schimbă; omenirea porneşte pe căi necunoscute şi necercetate, iar noi înşine, aidoma copiilor noştri, nu ştim în ce fel de noi împrejurări ne va fi dat să trăim.
detalii »»»»»»
|
|
|
|
|
|
Acest site apare cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Petru, Episcop de Hâncu |
© 2010 Mănăstirea "Sfânta Cuvioasa Parascheva" (Hâncu) Republica Moldova, r-nul Nisporeni s. Bursuc |
|
|