„Să imităm pe Stăpânul nostru! Să nu luăm în seamă când greşesc alţii faţă de noi, să iertăm pe cei ce ne greşesc! Dar când păcatul se întinde la Dumnezeu, atunci să pedepsim! Dar nu ştiu cum se face că noi facem cu totul dimpotrivă!

Nu ne străduim de loc să pedepsim păcatele săvârşite împotriva lui Dumnezeu, dar dacă se întâmplă să păcătuiască cineva faţă de noi, îl mustram şi-l osândim cu asprime; nu ne dăm seama că pornim cu asta şi mai mult cu mânie asupra noastră pe Iubitorul de oameni Dumnezeu.

Memorarea si pomenirea pacatelor celorlalti il transforma pe om intr-un fel de colector de pacate, intr-un fel de depozit al raului, intr-un fel de hazna. Nu este deloc greu sa-ti dai seama, la un moment dat, ca, strangandu-le in mintea si in sufletul tau, te umpli tu insuti de dejectiile, de rebuturile si esecurile existentiale ale celorlalti. Dezgustatoare si dramatica este, in continuare, imaginea colportorului acestor dejectii si, mai ales, a celor dispusi sa se hraneasca cu ele.

Dintre toate pacatele, m-am oprit la tinerea de minte a raului, pentru ca, pe de o parte este extrem de raspandit si, pe de alta parte, este mult subestimat in ceea ce priveste gravitatea lui. in consecinta, mai nimeni nu se lupta cu el.

«…Invidia, această patimă întunecată, care, după ce a orbit odată sufletul, nu-i mai per¬mite să vadă binele, nici să se îndrepte să mai facă ceva cinstit." (Omilii la Evanghelia de la Ioan, omilia LXIV, 3, p. 332).

„Să luăm din inimile noastre invidia ucigătoare. Nici un pumnal nu este mai distrugător, nici un vierme rozător nu ne va mai umple de putreziciune!" (Din voi. Bogăţiile oratorice, p. 183).„Ea împlineşte două fapte de dispreţuit între toate: ea trădează iubirea, ea strică sufletul." (Din vol. Bogăţiile oratorice, p. 183).

„După ce a ucis prietenia, ea distruge sufletul care o lasă să intre. Ea produce în el dezastre de tot felul. Mai bună era o viperă în interiorul nostru decât invidia în inima noastră. Prin muşcătura ei, totul se strică în interiorul nostru: gândurile, sentimentele, voinţele, limbajul, acţiunile, purtarea, totul devine pumnal, totul se îmbracă sub aspectul diabolic." (Din vol. Bogăţiile oratorice, p. 189).

Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt "multi chemati si putini alesi" si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocsi.

"Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: "De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?" a devenit o intrebare obisnuita astazi.

"Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte - pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!"

Este deja cunoscut faptul că cercetatorii americani lucrează asupra producerii unui medicament care ar putea ajuta oamenii sa traiasca pana la 100 de ani. „Pastila va fi creata pe baza unor "super-gene" descoperite recent, - potrivit cotidianului britanic DailyExpress, citat de NewsIn.

Oamenii de stiinta au descopeit ca persoanele care se nasc cu cele trei "super-gene" au de 20 de ori mai multe sanse sa atinga varsta de 100 de ani. In plus, riscul de a se imbolnavi de Alzheimer este mai mic cu 80%.

In fiecare dimineata, la ora 05:00, in catedrala "Adormirii Maicii Domnului" din Lavra Poceaevului calugarii si pelerinii  se aduna pentru a se ruga în faţa Icoanei Facatoare de Minuni a Maicii Domnului. Dupa rugaciue, Icoana inconjurata de raze aurii si impodobita cu pietre pretioase, este coborata incet din inaltul catapetesmei pentru ca oamenii sa se poate apropia de ea si sa se inchine.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev (stil bizantin, ulei pe scândură de tei, 26,8×32,8 cm) provine din Constantinopol şi a fost dăruită de către mitropolitul grec Neofit moşieresei Ana Erofeevna Goiskaia (1559).

Peste circa 30 de ani, când icoana a început să emane o lumină nemaipomenită şi i-a redat într-un chip minunat vederea fratelui Anei, aceasta a dus-o, cu steaguri, cântări şi mult popor la Mănăstirea Poceaev şi a transmis-o călugărilor pentru păstrare veşnică.

Zis-a un batran : de vei da milostenie si se va necaji gandul tau ca ai dat mult, sa nu iei aminte la gand, ca este de la satana ! Insa pe cat poti, cu saracie si cu smerenie petrece-ti viata, ca tu mai vartos sa ai trebuinta a lua milostenie totdeauna.

Ca cel ce da se bucura, socotind ca bun lucru face iar cel ce nu are ci petrece intru saracie, la mare smerenie ajunge socotind ca nici un bine nu face, nici nu da cuiva ceva, ci mai vartos el are trebuinta de milostenie. Asa au trait parintii nostri, asa l-a aflat pe Dumnezeu parintele nostru Arsenie.

Ecumenismul, ca idee, a aparut la mijlocul sec. XIX în Anglia si America, propunându-si sa uneasca diferitele confesiuni crestine ce se autointituleaza gresit "biserici".

Mai târziu, în 1948, la Adunarea de la Amsterdam, s-a hotarât fondarea asa-numitului "Consiliu Mondial al Bisericilor", cu sediul la Geneva.

Azi Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Întocmai cu Apostolii Mariei Magdalena şi cu vrednicie şi cu dreptate este să vestim lumii măreţiile lui Dumnezeu arătate prin ea.

La Mănăstirea Simono-Petra se păstrează cu mare evlavie mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena, mână care a atins marginea veşmântului de lumină a Dumnezeu-Omului, Care i s-a arătat după Înviere. („Cel ce te îmbraci cu Lumina ca şi cu un veşmânt…”, citim în Psalmul 103, giulgiurile fiind în mormânt).

Potrivit cu principiile religiilor orientale (mai ales hinduismul și budismul), ale ocultismului și, în general, ale «Noii Ere», după moartea trupească, sufletul intră în trupul altui om, animal și chiar plantă. Aceasta înseamnă cuvântul reîncarnare.

Noua viață va depinde, spun ei, de viețile anterioare pe care le-a trăit, care pot fi de ordinul miilor, potrivit celor spuse de adepții acestei teorii. Aceasta înseamnă cuvântul karma.

Această teorie presupune o revizuire a lui Dumnezeu, a omului și a lumii, teorie cu totul incompatibilă cu Creștinismul. Adică presupune că Dumnezeu nu este persoană, ci o „Supraconștiință impersonală”.

Bucură-te, Sfântă Întocmai cu Apostolii Maria-Magdalena, care cu credinţă apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Magdala, mic sat de pescari aflat pe tarmul occidental al lacului Ghenizaret, la 5 km de orasul Tiberiada, era patria Sfintei Maria Magdalena  (satul  se numea aşa pentru că aici se afla un turn în care erau crescuţi porumbeii ce se aduceau ca jertfă la templu de la Ierusalim).

Fecioara cu avere, a trait cu frica de Dumnezeu si cu ascultarea poruncilor Lui, pâna în ziua în care a fost posedata de sapte diavoli (cf. Marcu 16, 9 ; Luca 8, 2).

Cuprinsă de aceasta boală şi negasindu-şi nicicum odihna, ea afla ca Iisus Hristos ajunsese pâna in tinutul ei, dupa ce traversase Samaria si ca atragea multimi multe dupa El, prin minunile pe care Le savârsea si prin invatatura Sa cea cereasca. Plina de speranta, ea alerga spre El si, asistând la minunea inmultirii pâinilor si a pestilor, in numar suficient de mare pentru a hrani peste 4 000 de oameni (Matei 15, 30-39), se arunca la picioarele Mântuitorului si ii ceru sa o conduca pe calea vietii vesnice.

S-a dus unul din parinti la alt parinte. Si venind ceasul al saselea (ora 12 ziua), batranul care l-a primit, a zis ucenicului sau : fa-ne putina linte si uda pesmetii ! Si a facut ucenicul asa. Iar batranul a petrecut vorbind despre lucruri duhovnicesti, de la ceasul al saselea pana a doua zi la acelasi ceas si nu si-a adus aminte de hrana. Atunci iarasi a zis batranul ucenicului : fa-ne noua putina linte, fiule ! Si i s-a raspuns : de ieri am facut-o, avvo. Si asa au mancat batranii.

 Alt batran oarecare s-a dus la unul din parinti, iar acela fierband putina linte, fiindca sosise seara, a zis celui ce venise : sa citim putin din pravila ! Astfet unul a sfarsit toata Psaltirea, iar celalalt, a rostit din minte cei doi prooroci mari. Si facandu-se dimineata, inchinandu-i-se, s-a dus. Asa ca, pentru rugaciune, au uitat si hrana.

Nimic nu provoacă atâta mulţumire şi atâta sănătate, ca atunci când cineva mănâncă şi bea după măsura adevăratei nevoi a trupului său, astfel încât să nu aibă o greutate mai mare decât cea normală. Şi pentru a te convinge, observă-i mai întâi pe cei care mănâncă cu măsură şi apoi pe cei care mănâncă exagerat.

Trupurile primilor sunt de obicei puternice, sănătoase, cu organe care funcţionează armonios, pe când ale celorlalţi sunt molâi, greoaie, anevoioase şi bolnăvicioase.

Sfîntul Prooroc Ilie Tesviteanul, văzătorul cel slăvit şi învăţătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu este mustrătorul împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitorul proorocilor mincinoşi, minunatul făcător de minuni şi rîvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare, mare plăcut al lui Dumnezeu.

El petrece pînă acum în trup şi va să vină, ca mergător înainte la a doua venire a lui Hristos.

Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut in 1759, in orasul Kursk. Parintii sai erau niste crestini ortodocsi evlaviosi, pilde de adevarata duhovnicie. La varsta de 10 ani, Serafim a fost tamaduit in chip minunat dintr-o boala grea cu ajutorul icoanei Nascatoarei de Dumnezeu din Kursk. De copil, s-a afundat in scrierile si in slujbele bisericii.

A inceput viata monahala in manastirea Sarovului, la varsta de 19 ani. A fost tuns calugar cand avea 27 de ani si, curand dupa aceea, hirotonit diacon. Profunzimea si curatia participarii Sfantului Serafim in slujbele dumnezeiesti sunt vadite, deoarece i s-a ingaduit sa vada ingerii, si in timpul Sfintei Liturghii din Joia Mare l-a vazut pe Domnul Insusi.

„Venind ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicînd: «Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi rău pătimeşte; de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut sâ-1 vindece”

Scriptura ni-1 arată pe acest om foarte slab în credinţă. Din multe fapte se vede aceasta: din cele spuse de Hristos: „Toate sînt cu putinţă celui ce crede”; din cele spuse chiar de cel care a venit la Hristos: „Ajută necredinţei mele!"; din porunca dată de Hristos demonului ca să nu mai intre în fiul lui”; şi în sfîrşit din cele spuse de om lui Hristos: „dacă poţi!"
Aş putea fi însă întrebat:

-    Dar dacă necredinţa aceluia a fost de vină că ucenicii n-au scos demonul din fiul lui, pentru ce Hristos îi mai învinuieşte?

Bătrânul Filotei îi scria unuia dintre fiii săi duhovniceşti: “Referitor la felul vieţii pe care să o alegi, dacă trebuie să te însori sau nu, este treaba lui Dumnezeu. Căci, adesea, unele sunt planurile omului, şi altceva porunceşte Dumnezeu. Căsătoria este un lucru bun, celibatul la fel.

Fecioria este mai bună şi superioară, căci cel necăsătorit se îngrijeşte cum să placă lui Dumnezeu, în timp ce omul însurat are grijă cum să placă femeii şi lumii. Dumnezeu nu forţează pe nimeni nici la căsătorie nici la celibat. Omul însuşi trebuie să aleagă una sau alta.

Toată fiinţa omenească a fost creată de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui, respectiv, fiecare suflare umană are suflet din momentul zămislirii ei.

Avortul, în orice moment al sarcinii, este uciderea pruncului şi cel ce săvîrşeşte această crimă este ucigaş. În primul rînd pentru că acest prunc nu poate să se apere, în al doilea rînd pentru că se ucide un suflet nebotezat, în al treilea rînd, nu ştii pe cine ucizi, căci fiinţa concepută ar putea creşte un bun creştin sau un preot, un Sfînt sau un mucenic, care să ajute mulţi alţi creştini să se mîntuiască de rînd cu dînsul.

Anual în lume se ucid prin avort circa 42.000.000 de copilaşi şi zilnic în lume se fac cca 115.000 avorturi. Conform datelor statistice, 83 % din numărul total de avorturi la nivel mondial se fac în ţările în curs de dezvoltare şi 17 % în ţările dezvoltate, din considerentul că în ţările dezvoltate industria contraceptivelor e la cel mai înalt nivel.

Pentru a înţelege gravitatea avortului pentru viitorul nostru, voi aduce date concrete despre situaţia din ţară.

„După cum plantele când sunt mici şi plăpânde au nevoie de mai multă îngrijire, tot astfel şi copiii. Să ne îngrijim să le luăm pedagogi buni ca să le punem o bună temelie chiar de la început şi să nu primească din fragedă vârstă ceva rău.

Să n-audă copilul basme prosteşti şi băbeşti. lată ce se spune în astfel de basme: Cutare s-a îndrăgostit de cutare. Sau: Fiul împăratului şi fiica cea mai mică au făcut cutare şi cutare lucru. Asemenea povestiri să nu audă copiii.

Bătrânul Ieronim le repeta mereu fiilor săi duhovniceşti: “Fiţi atenţi la mintea voastră. Nu o înrobiţi cu nimic.  Eu însumi regret că am construit biserici, că mi-am înrobit mintea cu multe griji şi am împiedicat-o să se roage”. Şi adăuga: “Fiţi foarte atenţi cu mintea voastră. Nu o împovăraţi cu tristeţea şi cu probleme inutile. Când apa este curată şi liniştită, tu vezi până-n adâncime şi poţi observa chiar şi o pietricică. La fel este şi cu mintea”.

Paza minţii este o condiţie a rugăciunii. Bătrânul Iosif Isihastrul, cu bogata experienţă din Sfântul Munte, zicea: “O rugăciune fără atenţie şi trezvie este o pierdere de timp, o muncă fără răsplată. Noi trebuie să fim atenţi asupra simţurilor, a celor lăuntrice şi a celor din afară.