Nu poţi trăi în feciorie? însoară-te şi fii cast căsătorit! Nu poţi trăi în bogăţie? Dă săracilor din averile tale! Nu suferi povara bogăţiei? împarte cu Hristos averile tale! Nu vrei să-I dai Lui toate averile tale? Dă-I jumătate, dă-I a treia parte! Hristos este fratele tău şi împreună-moştenitor. Fă-L şi aici pe pământ împreună-moştenitor.
Tot ce-I dai Lui, ţie-ţi dai! Nu auzi ce spune profetul Isaia: Nu trece cu vederea pe cei din seminţia ta l? Dacă nu trebuie să treci cu vederea pe rudele tale, cu atât mai mult pe Stăpân, Care, în afară că ţi-i Stăpân, mai are cu tine şi dreptul de înrudire şi încă alte drepturi cu mult mai mari. Te-a făcut chiar părtaş la cele ale Lui fără să ia ceva de la tine.
El a fost Acela Care a pus început acestei nespuse binefaceri. N-ar fi oare cea mai mare nechibzuinţă să nu fii iubitor de oameni când ai primit atâtea daruri, să nu răspunzi cu răsplătiri pentru harul primit, să nu dai cât de cât în locul unor bunătăţi mai mari? Hristos te-a făcut moştenitor al cerurilor; tu însă nu-I dai în schimb nici bunătăţile de pe pământ.
Hristos S-a împăcat cu tine, deşi n-ai făcut nici o faptă bună, ba încă îi mai erai şi duşman; tu însă nu-L răsplăteşti deşi ţi-i prieten şi binefăcător, deşi ar trebui să-I mulţumeşti chiar numai că-ţl îngăduie să-I dai ceva, fără să mai socotim împărăţia cerurilor şi toate celelalte bunătăţi. Când slugile invită la o masă dată de ei pe stăpânii lor, nu socotesc că fac o favoare stăpânilor lor, ci că o primesc; între noi şi Hristos însă lucrurile stau cu totul altfel.
N-a chemat la masă mai întâi sluga pe stăpân, ci stăpânul a chemat mai întâi la masa lui sluga. Tu însă, nu-L chemi la masă nici după ce te-a chemat El! El, cel dintâi, te-a adus sub acoperişul Lui; tu, însă nu-L aduci sub acoperişul tău nici după ce te-a adus El. Gol fiind, te-a îmbrăcat; tu însă, nici după aceasta nu-L găzduieşti când e străin. El, cel dintâi, te-a adăpat din potirul Lui; tu însă, nu-I dai în schimb nici puţină apă rece! Te-a adăpat cu Duhul Sfânt; tu însă, nu-I mângâi nici setea trupului! Te-a adăpat cu Duhul când erai vrednic de osândă; tu însă, îl treci cu vederea când este însetat, cu toate că milostenia ta o faci din cele ale Lui!
Nu-mi socoteşti mare lucru în mâinile tale potirul din care Hristos are să bea şi are să-1 ducă la gură? Nu vezi că numai preotului îi este îngăduit să ducă la gura altora potirul cu sângele Domnului? Dar Eu, spune Domnul, nu ţin seama de asta! îmi întinzi tu, preote, potirul, îl primesc! Mi-1 întinzi tu, mireanule, nu te refuz! Nu întreb cine Mi-1 întinde. Nu cer sânge, ci apă rece! Gîndeşte-te cui dai de băut şi cutremură-te. Gândeşte-te că tu ajungi preot al lui Hristos dând cu mâna ta nu trup, ci pâine; nu sânge, ci un pahar cu apă rece.
Hristos te-a îmbrăcat cu haina mântuirii; şi te-a îmbrăcat El cu mâinile Lui! îmbracă-L şi tu pe El cu mâinile slugii tale. Te-a făcut slăvit în ceruri. scapă-L şi tu de frig, de goliciune, de ruşine. Te-a făcut să locuieşti cu îngerii, dă-I şi tu atât loc de găzduire în casa ta cât loc dai slugii tale! „Nu Mă îngreţoşez, îţi spune Hristos, de o astfel de găzduire, deşi Eu ţi-am deschis tot cerul. Te-am scos din cea mai cumplită temniţă; nu-ţi cer asta, nici nu-ţi spun: „Scoate-Mă şi tu!", dar Mi-i destulă mângâiere numai dacă vii să Mă vezi când sunt întemniţat. Te-am înviat când erai mort; nu-ţi cer asta, dar îţi spun: „Cercetează-Mă când sunt bolnav!"
De câte iaduri nu suntem vrednici când Hristos ne dă daruri atât de mari şi ne cere lucruri atât de uşoare, dar noi nici pe acestea nu I le dăm? Pe bună dreptate deci mergem în focul pregătit diavolului şi îngerilor lui2, că suntem mai nesimţitori decât pietrele. Spune-mi cât de mare ne poate fi nesimţirea noastră, când, după ce am primit atâtea daruri, când ştim că vom primi atâtea daruri, mai suntem robii averilor de care tot ne vom despărţi după puţină vreme fără voia noastră? Alţii şi-au dat viaţa şi şi-au vărsat sângele; dar tu nici pe cele de prisos nu le dai pentru ceruri, pentru cununi atât de mari. Ce iertare meriţi, ce cuvânt de apărare, când arunci cu plăcere sămânţa în pământ, când dai cu dobândă oamenilor banii tăi fără să te sinchiseşti de ceva, dar eşti crud şi neomenos atunci când e vorba ca prin cei nevoiaşi să hrăneşti pe Stăpân?
Gândindu-ne deci la toate acestea şi socotind cele ce am primit, cele ce vom primi şi cele ce ni se cer, să arătăm toată râvna în cele duhovniceşti. Să ajungem odată blânzi şi iubitori de oameni, ca să nu atragem asupra noastră osânda cea cumplită. Ce nu ne poate osândi? Totul! Că ne bucurăm de atât de mari şi atât de felurite daruri! Că nu ni se cere mare lucru! Că ni se cere să dăm acele lucruri pe care le vom lăsa aici pe pământ fără voia noastră! Că suntem foarte ambiţioşi când e vorba de treburile acestei lumi!
Fiecare din acestea, chiar numai una. este în stare să ne osândească; dar când se îngrămdesc toate la un loc. ce nădejde de mântuire mai putem avea? Ca să scăpăm dar de toată această osândă, să fim darnici cu cei săraci. Aşa ne vom bucura şi de bunătăţile de aici şi de toate cele de dincolo, pe care facă Dumnezeu ca noi toţi să le dobândim cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru lisus Hristos, Căruia slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!
