Într-o dimineaţă de duminică s-a apropiat de egumena Mănăstirii Sfântului Efrem o doamnă în vârstă care ţinea în braţe un copilaş mai mic de un an.
Doamna a mărturisit că părinţii acestuia îşi doriseră şi un al doilea copil, care întârzia însă să apară. Sfântul s-a înfăţişat atunci copilului lor de numai cinci anişori şi i-a spus: „Sunt Sfântul Efrem şi am să îţi dăruiesc un frăţior".
Cel promis era adus acum de bunica sa cu multă dragoste şi cu cutremur înaintea stareţei. Bunica venise să îi mulţumească sfântului din adâncul sufletului.
