[interviu cu parintele Paisie Aghioritul - Muntele Athos]

- Părinte, o oarecare femeie de patruzeci de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia. Bărbatul ei o amenintă că va divorta dacă nu face avort.

- Dacă va face avort, vor plăti ceilalti copii cu boli si accidente. Astăzi părintii îsi omoară copiii prin avorturi si nu au binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năstea un copil bolnav, îl botezau, iar dacă murea, pleca îngeras. Dar părintii aceluia rămâneau cu alti copii sănătosi si astfel aveau binecuvântarea lui Dumnezeu.

Astăzi, însă, părintii îsi omoară copiii sănătosi cu avorturile si tin în viată pe cei bolnăviciosi. Apoi aleargă în Anglia si America să-i vindece. Iar acesti copii dacă vor trăi, vor face familie si poate să dea nastere la alti copii bolnavi.

O femeie din Pipirig s-a internat la spitalul din Târgu Neamţ. Printre altele, doctorul i-a spus:

– Femeie, câţi copii ai?

– Am doi copii, domnule doctor.

– Bine! Iată, te-ai făcut sănătoasă. Mâine pleci acasă, dar să ţii minte ce-ţi spun eu: dumneata nu mai ai voie să mai naşti copii. Dacă nu mă asculţi şi mai naşti, vei muri în chinurile naşterii. Vezi să nu uiţi cuvintele mele!

După afirmațiile sociologilor de la Centrul "Levada", împotriva interzicerii avortului sunt acum 48% dintre respondenţi, în timp ce în 2007 aceștia au fost de 57%. Un sfert dintre ruşi cred că, în general, avortul ar trebui să fie interzis şi să se facă excepții doar pentru motive medicale (20% - în 2007).

După cum sa dovedit, în următorii doi-trei ani 73% dintre ei nu intenţionează să aibă copii, aşteptându-se să se îmbunătăţească condiţiile materiale de viaţă. Doar 17% dintre respondenți doresc ca în următorii ani să dea naştere la cel puţin un copil, în timp ce 10% nu au răspuns la această întrebare.

Pentru ce se căsătoresc oamenii? Pentru a îndeplini trei scopuri: să înmultească neamul omenesc, să se ajute reciproc, să stârpeascâ patimile desfrânării.

Deci doi tineri când se căsătoresc, dacă încalcă unul din cele trei scopuri, fac un mare păcat. Unul din cele trei scopuri care se încalcă foarte des este cel al înmultirii oamenilor, al procreării. Nu lasă mersul normal al vietii, ci îsi programează câti copii să facă, după bunul lor plac. Lasă un copil sau doi să se nască si restul îi aruncă la canal. Cea mai oribilă crimă este avortul, când mama îsi omoară propriul copil.

Sărut mâna, măicuta mea,

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ti soptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist si de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ti sunt o grea povară... Dar tu nu stii cât e de greu să nu-ti aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îti văd chipul tău, măicută dragă.

Cât as vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, liniste, pace si bogată dragoste! Ce puternici am putea fi împreună si cum am învinge toate necazurile si mai ales ce frumoasă ar fi viata alaturi de tine.

În data de 22 iulie a fost în spaţiul agenţiei de Presă RIA Novostia avut loc o conferinţă pe tema:„Cum să luptăm împotriva epidemiei avorturilor?”.

Conferinţa este desfăşurată în preajma Festivalului Internaţional"Za jizni! (Pentru viaţă!) —2010" – tehnologii sociale în apărarea valorilor familial. Este oare posibil ca avorturile să fie interzise în Rusia prin lege? Va funcţiona oare mecanismul "Fereastrelor către viaţă” (refuzul anonim de a-l creşte pe cel nou-născut)?

Care este responsabilitatea pe care o are un tată pentru viaţa copilului său? Este posibilă oare  utilizarea mecanismelor-pro-life? Aceste şi alte întrebări au fost discutate ieri în timpul conferinţei.

Reforma privind avortul este “o lege obiectiv incompatibilă cu dreapta conştiinţă morală, întrucât consideră eliminarea vieţii celor pe cale de a se naşte un drept al mamei în timpul primelor 14 săptămâni de sarcină, abandonând acele vieţi umane fără nicio o protecţie chiar în perioada în care se fac cele mai multe avorturi”.

Luni, 5 iulie 2010, în chiar ziua intrării în vigoare în Spania a legii care liberalizează întreruperea voluntară de sarcină – în aşteptarea deciziei Tribunalului Constituţional, care ar putea suspenda legea din motive de precauţie – Conferinţa Episcopilor Catolici Spanioli a amintit într-un comunicat aspectele cele mai alarmante din noul text al legii.

În anul 1990, Părintele Nicolae a început lupta sa împotriva avorturilor prin predicare. Unele tinere renunţă să avorteze , dar nu-şi pot permite un copil din motive social-economice.

Pentru aceasta, Părintele Nicolae înfiinţeză în anul 1994, asociaţia PRO VITA : PENTRU VIAŢĂ ; Asociaţia îi primeşte în grija ei pe aceşti copii, pentru un timp sau definitiv, dar ea primeşte de asemenea şi copii orfani sau copii ai străzii.

Mamele care îşi lasă copilul aici pot să-l ia din nou acasă, ceea ce se întâmplă uneori după doi-trei ani, când situaţia lor socială le permite acest lucru. Asociaţia păstrează contactul cu mamele, pentru a le ajuta să-şi crească copiii.

Toate metodele de contracepţie, privite din perspectivă creştină, reprezintă eforturi de a separa actul sexual de procreaţie. Această separare vine în sprijinul unor relaţii infinit mai slabe decât căsătoria tradiţională: sexul ocazional, coabitarea, adulterul etc. În acelaşi timp, acest tip de relaţii erodează societatea, ducând la divorţ, sarcini neaşteptate, avort, monoparentalitate, abuz şi sărăcie.

Contracepţia are un impact nesănătos asupra unui orizont foarte larg al culturii, asupra vieţii în general. Ea, bineînţeles, ridică întrebări majore, de natură etică. Consumul regulat de contraceptive omoară relaţiile într-un cuplu. Pe de altă parte, este interesantă logica utilizării pilulei din punct de vedere medical: o femeie sănătoasă apelează la medic, care-i prescrie contraceptive cu scopul de a-i bloca un sistem ce funcţionează normal.

O singura intrerupere de sarcina tripleaza riscul aparitiei cancerului mamar, arata un studiu recent.

Concluzia a aparut intamplator, echipa de cercetatori dorind sa studieze care sunt efectele alaptatului asupra sanatatii femeii, mai precis daca protejeaza sau nu de cancerul mamar.

Studiul a aratat ca, intr-adevar, alaptatul protejeaza de acesta boala, insa a aparut si o alta concluzie surprinzatoare, respectiv ca cel mai mare factor de risc in aparitia bolii este avortul.

Alti factori de risc, potrivit cercetatorilor de la Universitatea Colombo, din Sri Lanka, sunt menopauza si fumatul, relateaza Daily Mail, care citeaza jurnalul Cancer Epidemiology.

Un prunc mort poate fi botezat? Se poate îngropa un copil nebotezat? Incinerarea este permisă de cultul creştin? Unde se duc sufletele copiilor care nu s-au "îmbrăcat cu lumina ca şi cu o haină"? Sunt câteva din întrebările la care Florina Manole, o mamă greu încercată, primeşte răspunsuri aşteptate de orice femeie măcinată în fiecare clipă a existenţei sale de grija faţă de copilul care s-a stins înainte de naştere sau după naştere.

"O mică întârziere de creştere, după care a crescut mai târziu, iar în săptămâna a 36-a aflu că sunt multiple anomalii. Aproape la termen fiind, sunt sfătuită să nasc natural. Se întâmplă asta, copilul moare în travaliu şi nu apucă să fie botezat. Bineînţeles, mi s-a spus că, dacă voi face cezariană, există riscul ca pe viitor să nu mai pot avea alţi copii, şi că el oricum nu va supravieţui, dar eu mi-am imputat gestul că nu am făcut cezariană.

Complicaţiile avortului chirurgical (prin vacuum-aspiraţie, dilatare şi chiuretaj, dilatare şi evacuare) asupra femeii

A). Imediate: survin în primele 3 ore de la avort

• hemoragia uterină (de la 100 la 1000 de ml de sânge pierdut). Riscul de deces prin hemoragie creşte cu vârsta pacientei, cu vârsta gestaţională mai mare de 20 de săptămâni, existenţa perforaţiei uterine, a rupturii uterine sau a avortului incomplet (cu resturi fetale sau placentare);
• perforaţia uterină: este o complicaţie de temut, ea poate apărea în timpul histerometriei (măsurarea uterului cu ajutorul histerometrului), a dilatării sau a chiuretajului. Pericolul mare constă în urmările perforaţiei: hemoragia şi lezarea organelor interne abdominale (vezică urinară, intestin, trompă uterină), cele mai grave fiind provocate de chiureta ascuţită;

În România zilelor noastre, fetuşii de până la 24 de săptămâni, morţi în uter, nu pot fi îngropaţi, deoarece, din punct de vedere legal, ei nu există. Primăriile refuză să elibereze certificate de deces (în lipsa certificatelor de naştere) şi autorizaţii de înhumare, şi de aici drama părinţilor care doresc să-şi îngroape copiii morţi înainte de naştere.

Din cauza vidului legislativ, aceste fiinţe nevinovate, unele iubite de părinţi, altele nu, sunt considerate "deşeuri biologice", ca atare, sunt incinerate împreună cu alte "deşeuri" ale blocului operator. Aşadar, trăim într-o societate în care demnitatea umană este condiţionată de o lege făcută de oameni, care întârzie să apară, cutremurător, în defavoarea lor. Cine dă oamenilor puterea de a decide dreptul la viaţă, la demnitate, al unui alt om? Cât de obiectivi putem fi în acest sens, atât timp cât nouă, celor vii, nu ni s-a refuzat dreptul de a ne naşte? Şi dacă ni s-ar fi refuzat?

„Totul se schimbă, dar viaţa rămâne la fel". Un profesor înţelept va lua în calcul acest lucru. Toţi activiştii pro-vita sunt şi profesori, fiecare în felul său. Opinia şi cunoştinţele publicului se dezvoltă şi se schimbă cu timpul. Argumentele cauzei pro-vita, eficiente acum 10, 20 sau 30 de ani, deşi sunt încă valabile, mai pot pierde câte ceva din eficacitatea lor. Noi abordări ar putea să funcţioneze mai bine. Să cercetăm pe scurt abordările din trecut şi cum ar trebui să abordăm educaţia pro-vita acum, în acest nou secol.

Când a fost legalizat avortul pentru prima dată în SUA şi Canada, puţini oameni aveau cunoştinţe despre dezvoltarea fătului sau despre avort. Majoritatea obiecţiilor împotriva avortului porneau din convingeri religioase. înţelegând aceasta, am centrat cele mai eficiente metode de educaţie pe două obiective majore, ambele legate direct de cunoştinţele despre dezvoltarea fătului. Educaţia pro-vita din perioada anilor '70 şi '80 căuta, în mod primordial, să convingă publicul că, de fapt, era vorba despre o fiinţă umană din primul său stadiu de celulă.

Locuitoarea statului american New Jersey a născut doua fetiţe gemene, la 16 luni de la transplantul cardiac suferit, scrie Daily Mail. Femeia, în vârstă de 29 de ani, Stephania DeMayo, a fost supusă unui transplant din cauza unei boli incurbile de inimă – cardiomiopatie restrictivă.

Transplantul a avut loc în 2008, iar la câteva luni, s-a stabilit că femeia era însărcinată cu gemeni. Luând în calcul riscul pentru sănătatea şi viaţa mamei, medicii au proprus întreruperea de sarcină, iar Stephania şi soţul ei au respins această propunere. Femeia s-a aflat sub supraveghere medicală strictă pe tot parcursul sarcinii. La una din examinările obstetricale, s-a stabilit că unul din gemeni avea transfuzie feto-fetală (distribuire inegală a sângelui între feţii cu placentă comună, care face ca unul dintre ei să sufere de surplus de lichid, iar celălalt, de insuficienţă de substanţe hrănitoare). Ca să scadă riscul pierderii ambilor copii, medicii i-au propus Stephaniei să avorteze una din fetiţe, ca cealaltă să aibă mai multe şanse de a trăi. Dar şi această propunere a fost respinsă.