.JPG)
A patra zi a Postului Mare, la Mănăstirea „Sfânta Cuvioasa Parascheva”, a început cu Miezonoptica, Utrenia, Ceasul I şi Litia pentru cei adormiţi după care Prea Sfinţitul Petru, Episcop de Hâncu a ţinut un cuvânt de învăţătură. Acestă slujbă a fost oficiată în Biserica „Adormirea Macii Domnului” din Complexul monahal începând cu miezul nopţii.
La ora 8.00 Episcopul Petru a asitat la Rugăciunile dimineţii, Ceasurile 3, 6, 9 şi a săvârşit Vecernia la aceeaşi Biserică.
După amiază Vladica s-a deplasat în municipiul Chişinău unde a oficiat Pavecerniţa Mare şi a citit Canonul Sfântului Andrei Criteanul la Biserica „Vera, Nadejda, Liubovi şi mama lor Sofia” de la Orfelinatul „Preafericitul Iosif”. La această slujbă au fost prezenţi pe lângă enoriaşii parohiei cei aproximativ 60 de copii ai Casei Copilului împreună cu maicile, educatoarele şi lucrătorii acestei instituţii.
Mai multe imagini de la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul puteţi vedea în
Galeria Foto.
La sfârşitul Canonului a urmat predica Episcopului Petru la pericopa evanghelică a Înfricoşatei Judecăţi:
„Şi iarăşi va să vină, cu slavă să judece viii şi morţii, A cărui împărăţie nu va avea sfârşit!" (Simbolul Credinţei, Art. 7)
Fraţi c r e ş t i n i,
În tot cursul anului nu există Evanghelie mai zguduitoare ca aceasta pe care ne-o pune în faţă Sfânta Biserică astăzi. Această Evanghelie ne zguduie sufletul, căci ne vorbeşte despre acea cumplită zi, care va însemna ultimul act al istoriei omeneşti, ziua arătării Fiului Omului, ziua împlinirii împărăţiei lui Dumnezeu, cum zicem şi în Simbolul Credinţei: „...A Cărui împărăţie nu va avea sfârşit".
Momentul acesta a judecăţii celei din urmă au avut-o în faţa ochilor lor întotdeauna creştinii adevăraţi, din toate veacurile. Ei vedeau în ea sfârşitul tuturor vrăjmaşilor lui Dumnezeu şi ai lor, ei vedeau în ea pe Cel ce va răsplăti fiecăruia după faptele lui, după osteneala lui, după dragostea lui. De aceea şi noi să ne ştergem mai bine ochii cei sufleteşti, să putem vedea, şi să desfundăm urechile, ca să auzim bine această trâmbiţă înaintemergătoare - această Evanghelie, fiindcă în acele clipe grozave, nu vom sta ca la teatru să privim, ci ne vom descoperi pe noi înşine în faţa judecăţii din urmă, acolo, în faţa înfricoşatului tribunal ceresc, în faţa miilor şi milioanelor de îngeri, în mijlocul nesfârşitului număr de împricinaţi.
Vom sta şi noi de faţă, aşteptând undeva sentinţa Dreptului Judecător, ori la dreapta Lui cu drepţii, ori la stânga cu toată pleava, cu caprele. Cel dintâi lucru pe care ni-l descoperă Sfânta Evanghelie despre judecata din urmă este că va veni prin surprindere. Oamenii vor mânca şi vor bea, se vor însura şi se vor mărita, până ce deodată, ca un hoţ ce vine noaptea, va veni judecata ca să-i cheme pe toţi la răspunderea faptelor lor. Despre ziua şi ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, fără numai Tatăl, a spus Domnul Hristos, din smerenie. Nu ne-a spus luna, anul şi ziua, dar totuşi Domnul Hristos a binevoit să ne descopere semnele care vor fi înaintea judecăţii. Şi aceste semne vor fi înspăimântătoare. Va suna cel din urmă ceas al neamului omenesc.
Sfintele Scripturi aşa ne spun: credinţa se va stinge aproape cu totul; oamenii vor ajunge la cel din urmă grad de stricăciune; Anticrist - satana întrupat - va înşela pe oameni prin mincinoasele lui minuni şi prin persecuţiile asupra creştinilor; popoarele aproape se vor distruge prin războaie; ciuma şi foametea vor pustii pământul; cutremure de pământ vor înghiţi oraşe şi sate întregi; echilibrul lumii se va rupe; vânturile se vor dezlănţui; soarele nu va mai da decât luciri sinistre şi încreţite; luna nu va mai străluci; stelele vor cădea; fulgere şi trăsnete vor izbucni; vulcanii se vor înfuria şi vor vărsa şiroaie de flăcări; munţii de gheaţă se vor topi, oceanele şi mările vor ieşi din hotarele lor şi cu mugete îngrozitoare vor inunda pământul, făcând să se ciocnească munţii şi dealurile între ele.
O ploaie de foc cu pucioasă va îneca pământul şi tot ce se găseşte pe suprafaţa lui va deveni într-un minut prada flăcărilor şi vor fierbe apele în mări şi în oceane cum fierbe apa în oală la foc. Îngrozite vor ieşi fiarele şi vietăţile răcnind de durere, sfâşiind văzduhul cu ţipetele lor. Astfel, nu va mai rămâne decât o grămadă de cenuşă fumegând, iar pământul va fi întocmai ca un mormânt luminat de un slab opaiţ. Apoi, în acest întuneric va domni o tăcere adâncă şi posomorâtă.
În această tăcere, deodată se va auzi un zgomot mai înspăimântător decât trăsnetele cele mai puternice. Va fi sunetul trâmbiţei de care vorbeşte Sfânta Scriptură, va fi îngerul judecăţii care va suna în cele patru colţuri ale lumii, va fi glasul care va ieşi din gura Fiului lui Dumnezeu şi va porunci neamului omenesc zicând: „SCULAŢI-VĂ, MORŢILOR, IEŞIŢI LA ÎNVIERE, IEŞIŢI LA JUDECATĂ!" La acest glas vor tresări toţi morţii din pământ şi din adâncurile mării, osemintele vechi se vor mişca, membrele risipite se vor apropia, ţărâna cea rece se va însufleţi şi toţi morţii vor scutura de pe fruntea lor ţărâna mormântului, ca să se supună glasului Celui Atotputernic.
Oamenii care au populat universul în curs de veacuri, se vor însufleţi, pentru ca să se înfăţişeze în suflet şi în trup, la judecata lui Dumnezeu. Toţi oamenii, drepţii şi păcătoşii, vor învia şi tremurând de frică vor fi aduşi de îngeri unde deasupra, pe nori, vor fi scaunele de judecată şi Judecătorul Cel Drept şi înfricoşat va şedea să judece fără părtinire. Atunci în acea zi, în acele clipe îngrozitoare, se vor cunoaşte totuşi, cei buni dintre cei răi, fiindcă cei buni vor fi la dreapta păstorului, pe norii cerului luminaţi şi slăviţi.
La sunetul trâmbiţei, cei care n-au fost morţi până-n acel moment, se vor transforma din oameni muritori în nemuritori; cei buni vor zbura cu îngerii pe nori, deasupra păcătoşilor, şi-i vor pune îngerii la dreapta Domnului. Ei vor primi din mâna Domnului cununi de laudă şi biruinţă, pentru credinţa lor, pentru statornicia lor, pentru răbdarea şi pocăinţa lor şi pentru toate faptele cele bune ce le-au făcut în viată.
Vor intra mucenicii în ceata mucenicilor, cuvioşii în ceata cuvioşilor, ierarhii în ceata ierarhilor, fecioarele în ceata fecioarelor, îi vor vedea cu ochii lor pe sfinţii pe care i-au chemat în rugăciuni, cărora s-au închinat pe pământ, avându-i în icoane prin casă şi-n biserici, pe care i-au cinstit cu prinoase în ziua sărbătorilor lor, cărora le-au purtat numele cu cinste şi dragoste. Mare bucurie, cinste şi onoare vor avea cei credincioşi, din partea sfinţilor, căci vor sări şi vor zburda ca mieluşeii, ca viţeii când ies din grajd, spune Sfânta Scriptură, se vor bucura când vor vedea alături de ei pe cei mai onoraţi sfinţi.
Cei necredincioşi - zice Sfânta Carte - vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor celor buni, căci atunci vor fi numai două cete: cei buni şi cei răi. Cei de la dreapta Domnului, cei care vor fi pe nori lângă El, îmbrăcaţi în lumină, şi cei de la stânga Lui jos pe pământ. Oile - cei buni, vor învia şi vor fi sus pe nori, iar caprele - cei răi, care au zis că aici e raiul şi iadul, să mâncăm, să bem şi să ne veselim, vor învia şi ei, dar pentru judecată. Ei nu vor putea să zboare alături de cei buni şi vor rămâne pe pământul pe care şi l-au ales, aici în grozăvia raiului lor, în întunericul cel mare şi înfricoşat, cu diavolii care i-au înşelat, ce vor umbla printre ei îngrozindu-i şi ţinându-i în gheare pe pământ.
Iadul va slobozi şi el toate sufletele care au fost acolo până la acea zi, şi vor fi aduse la locul de judecată de demonii care le-au înşelat. Cu trupul acela cu care au păcătuit, vor fi aşezate cete, cete, după păcatele lor. La un loc hoţii, la un loc curvarii, la un loc beţivii, la un loc nemulţumitorii, necredincioşii, şi aşa, toţi păcătoşii cu păcatele scrise pe frunţile lor şi cu demonii fiecărui păcat lângă ei, vor fi aduşi la judecată. Atunci vor sta de faţă toţi împăraţii păgâni, care i-au persecutat pe creştini şi vor vedea pe aceia cărora le-au tăiat capul, îi vor cunoaşte bine, vor plânge cu amar, gândindu-se la răul pe care l-au făcut.
Aici la stânga, adică jos pe pământ, vor fi fără deosebire, bogaţii şi săracii, împăraţii şi cerşetorii, conducătorii de state lângă măturătorii de stradă, savanţii lângă neştiutorii de carte. Atunci toate rangurile, toate titlurile vor dispărea şi toţi la un loc vor fi o singură mare de capete încremenite de spaimă. în acel ceas înfricoşat, lacrimile, rugăciunile, căinţa şi strigătele de disperare, nu vor mai folosi nimănui la nimic. Atunci nimeni nu va mai mijloci, nu se va mai ruga pentru noi, căci rănile deschise şi sângele vărsat pentru noi - Sângele Fiului lui Dumnezeu - vor cere dreptate, vor cere să fie răzbunate. Toţi hulitorii - cei care L-au înjurat - toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu îşi vor rupe carnea de pe ei şi-şi vor muşca limbile de durere şi de frică. Atunci va fi ziua răzbunării dumnezeieşti.
In acea vreme nici frumuseţea, nici averea, nu vor mai fi căutate, căci amar va fi în toată lumea. De frică şi de îngrozire, se vor îmbrăca oamenii cu saci, se vor acoperi cu cenuşă şi pocăindu-se, se vor văita cu amar, nemaiputând suporta durerile. Atunci, după cum spune cuvântul Evangheliei, soarele se va întuneca, luna nu-şi va da lumina, stelele vor cădea din cer şi puterile cerului vor fi clătinate. Cu toţii aceia care s-au închinat lui Antihrist, vor cunoaşte că au fost înşelaţi de viclean şi se vor tângui văzându-şi pierzarea lor. Va plânge cerul şi pământul de jalea oamenilor care s-au înşelat de Antihrist. Stelele vor cădea din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic; cerul se va strânge ca o carte de piele, pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate ostroavele se vor muta din locurile lor.
Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştirilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi, se vor ascunde în peşteri şi în stâncile munţilor şi vor zice lor: „Cădeţi voi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce sade pe scaunul de domnie, de mânia Fiului lui Dumnezeu! Căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?!" Se vor deschide toate mormintele, de la apusul soarelui şi până la răsărit şi vor ieşi oasele morţilor, şi vor sta deasupra pe tot pământul, pentru înviere. Se vor aduna toate neamurile din porunca lui Dumnezeu şi va fi judecat pământul.
Să avem milă, să sărim în ajutorul celui lipsit, bolnav, străin sau nedreptăţit şi mai ales să ne străduim să luminăm pe cei ce nu cunosc sfânta credinţă, arătându-le drumul cel bun şi lor. Domnul Hristos a ştiut că în apropierea venirii Lui nu va mai fi milă pe pământ şi că oamenii se vor înrăi, se vor face răi ca diavolii, trăind după poftele lor, de aceea ne aminteşte de fapta cea mai mare, de milă. Mila în general, de a-1 ajuta pe om în toate nevoile lui, adică să-1 ajuţi pe om atunci când are el nevoie, căci atunci te cercetează Dumnezeu, prin el.
Atunci, la ziua judecăţii, va osândi Domnul Hristos pe copiii care n-au avut milă de părinţii lor, care nu-i îngrijesc la bătrâneţe, îi părăsesc; va osândi pe mamele care-şi omoară copiii în pântece; va osândi pe soţii care n-au avut milă de soţiile lor, care le chinuiesc, lăsându-le pe drumuri; vor fi osândiţi cei ce-şi asupresc semenii în diferite chipuri, ca să le ia locul de muncă, sau banii, averea ori altceva.
Vor fi osândite şi judecate cu demonii la un loc, vrăjitoarele, care fără milă chinuiesc mulţime de lume, căci trimit duhurile necurate să despartă pe soţi de soţii, să le pună cuţitele, căci pe unii îi leagă în diferite chipuri, pe alţii îi fac să se târască pe pământ, îi alungă din casele lor, îi înnebunesc, îi desfigurează şi-i distrug în diferite chipuri, cu duhurile necurate. Aşa au ajuns unele femei, de s-au vândut demonilor, cu sufletul şi cu trupul - acestea sunt vrăjitoarele şi cele ce au cumpărat demoni, ca să le slujească pe aici, în schimbul sufletului vândut lor, pentru iad. Vai de aceste nelegiuite, că mai au puţin şi se va termina şi cu ele, şi cu libertatea, şi cu poftele şi plăcerile lor!
Să ştim că tot omul care n-a avut milă de cel căzut în nenorocire, nu va afla milă atunci în ziua aceea mare şi înfricoşată, mai ales cel care a avut diferite posibilităţi de ajutorare şi n-a făcut. Osândiţi vor fi şi părinţii care n-au avut milă de copii, şi nu i-au învăţat dreapta credinţă, iar din cauza aceasta au apucat căi greşite, s-au rătăcit, au ajuns desfrânaţi, au ajuns ucigaşi şi mari făcători de păcate grele şi mari.
Parcă întocmai cum se face plecarea unui om bătrân aşa vine şi sfârşitul, nu la toţi odată, căci Mântuitorul nostru de ani de zile judecă mereu gloate, noroade de pe pământ; mii, zeci de mii, sute de mii, milioane mor pe faţa pământului de cutremure, de războaie, de foamete, de boli, de inundaţii, mereu se urcă în sus la judecată sufletele lor şi Domnul judecă mereu. Ca mâine poate ne vine rândul şi nouă...
Să ne trezim fraţilor, să fim gata, să nu ne mai amăgim şi să ne înşelăm! E timpul pocăinţei, e timpul lacrimilor, al plângerii - să plângem pentru ce-am făcut, nu să mai facem şi astfel să întărâtăm pe Dumnezeu iarăşi; să ne scuturăm de tot ce am făcut, de răutăţile şi păcatele pe care le-am făcut până acum. Să ne ridicăm, căci avem prilejul cel mai bun, şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne învrednicească să începem sfântul post cu lacrimi de pocăinţă şi fapte bune, ca să fim pregătiţi atunci când va veni ziua aceea mare şi înfricoşată, ziua aceea când nu va mai fi nimeni mare şi tare, ci mare va fi El şi cei ce-au ascultat de El.
.JPG)
