In ultimele zile s-a iscat o galceava pe blogurile ortodoxe pe marginea ortodoxiei si adevarului istoric relatat de noul film (2009) al lui Pavel Lungin – “Tarul”.
Recomandat initial de fratii de la Apologeticum pe care-i pretuiesc sincer, chiar daca nu le impartasesc mereu pozitiile (ei au si facut upload-ul pentru vizionare online), apoi de prietenul drag Claudiu Tarziu de la Rost, m-am grabit si eu a-l posta pe blog, gandindu-ma, initial, ca e foarte probabil sa nu avem foarte multi cititori comuni, deci informatia putea ajunge la un numar cat mai mare de persoane.
Comentariile de la postarea “Tarului” de pe blogul meu (v. aici) m-au dus fara sa vreau la articole foarte bine documentate despre ne-ortodoxia si chiar reaua credinta a regizorului rus, celebru pentru remarcabilul film “Ostrov” (2006).
Trebuie sa va marturisesc inainte de toate ca am facut aceasta recomandare “pe nevazute”, inca nu downloadasem filmul de pe transfer, in plus asteptam o zi mai tihnita pentru vizionarea lui, dupa ce distribuiam in tara noul numar al revistei pe care o editez. De altfel nici acum, la 5 zile dupa postare, nu am reusit sa-l vad si nici nu mai cred ca am o asa mare dorinta in acest sens.
Chiar daca pare o disculpare ieftina, as vrea sa discutam putin pe marginea acestui fapt. Iaca, dupa “Ostrov”, pe care il socotesc un film remarcabil si o adevarata marturie ortodoxa cu mijloacele veacului de acum (desi se pare ca unii au inceput cautarile si dupa subtilele inselari din “Ostrov” ), regizorul rus Pavel Lungin revine in forta cu un nou film, ce-i drept, de alta factura decat “Ostrov”, insa lucrat, banuiam noi, in aceeasi cheie ortodoxa, tema fiind conflictul intre Biserica Ortodoxa Rusa si monarhia tarista, recte intre Sfantul Mitropolit Filip si tarul Ivan cel Groaznic.
Sa judecam la rece. Daca ati fi vazul dvd-ul “Tarul” (un nou film al regizorului “Ostrovului”) in raftul de la Carrefour sau Auchan, l-ati fi achizitionat? V-ati fi dorit sa-l vedeti? Eu cred ca da. Asta se cheama notorietate, credibilitate! Lungin cu al sau “Ostrov” a convins candva pe toti de buna sa credinta. La ce ne-ar fi folosit indoielnicia asta cand si asa suntem o turma mica si enclavizata inconjurata de marea imensa a lumii in care toti se indoiesc de toate?
Daca ati auzi ca pr. Savatie a scos o noua carte, nu v-ati bucura, nu ati socoti ca este ziditoare de suflet? V-ati indoi de asta? Daca ati vedea lucrarile minunate ale unui iconar in casa unui prieten, nu ati face si voi comanda pentru una? V-ati gandi macar o clipa ca va lucra pt Dvs. o pictura imorala? Ati lasa cu incredere copilul in grija unei bone cu referinte bune din partea prietenilor din Biserica? Ati crede ca il va sminti sau maltrata in vreun fel? Ascultati-va inima!
Galceava asta pe marginea filmului se va potoli rapid, insa de acum vom fi mai suspiciosi ca niciodata. Vom crede mai greu in oameni. Indoiala, ezitarea, sovaielnicia bolnavicioasa se vor asterne peste si printre noi si atunci cand nu va fi cazul, sau mai ales atunci, iar asta este limpede rodul celui rau.
Ceea ce m-a mahnit foarte tare este imaginea Sfantului Filip fumand pipa (v. foto sus), in contextul in care, imi aminesc, cineva imi spunea ca biata pipa care a ramas printre lucrurile personale ale Andrei Saguna, marele carturar si mitropolit al Ardealului, a fost pricina de poticnire pentru cei ce erau indrituiti sa se ocupe de dosarul canonizarii sale.
Nu am socotit potrivit a cerceta dinainte de vizionare date istorice legate de monarhia tarista si istoria Bisericii din veacului prezentat in film, as fi facut-o probabil dupa vizionare. De acum insa, dupa cum spuneam, nu cred ca mai sunt asa dornic sa-l vad. Si asa aveam un nod in gat numai cand ma gandeam ca voi revedea pe Pyotr Mamonov – Parintele cel sfant, Anatoly din “Ostrov” in rolul lui Ivan… cel Groznic. Felul de a fi, expresivitatea chipului il aseaza mai mereu pe actor in tabara celor rai sau buni. Desi ma socotesc un cinefil, rar mi-a fost dat sa vad vreun actor celebru jucand roluri atat de antagonice. Ele sunt, de buna seama, insa parca e prea mult sa treci de la rol de sfant la rol de demon… Poate ca a venit vremea sa nu ne mai extaziem asa tare cand un actor joaca (”mimeaza”) bine sfintenia, caci nu stii ce rol isi alege sa joace mai apoi.
Timid, schiopatat vom mai cauta frumusetea din aproapele nostru, dar deocamdata ochelarii ni s-au aburit foarte de la pipa sfantului si tigara regizorului. Pavel Lungin ne-a reinvatat o lectie simpla de morala: Singur Hristos nu inseala! In rest, cu totii, suntem neam pacatos si desfranat.
